(the English version is available just after the Romanian one and is to be continued on the post regarding: “Those people” novel making off)

Era prin 2004. Îmi propusesem să fac un tur pe „Drumul Castelelor” – o înșiruire de obiective medievale din Europa centrală, 1000 de Km gotici de la Mannheim până la Praga, marea majoritate aflate-n Germania de azi și pe care o să le descriu într-un alt post special dedicat acestui traseu de basm, care se-mpletește cu ”Drumul Romantic” și cu cele ale ceasurilor cu cuc, pantofilor ș.a.m.d.

Într-o bună zi am plecat din Munchen către Nurnberg cu intenția de a înnopta undeva la nord de acesta din urmă. Pentru că era vorba doar de o singură noapte nu îmi făcusem rezervare ca de obicei și de aici a început mica noastră „aventură”… Am șofat vreo jumătate de oră prin satele de la nord de Nurnberg fără să găsesc nimic, nu tu zimmer, pensiune, hotel sau ceva asemănător și, amintindu-mi că unul din castelele de vizitat se găsea pe aprope, la Gößweinstein, am mers într-acolo și am poposit la primul hotel întâlnit odată intrați pe porțile orășelului.

Patroana a rugat camerista să mă ducă să văd cum e camera spre a mă hotărî dacă rămânem acolo sau nu (neștiind în ce hal fără de hal eram și că nu mai aveam putere să reluăm călătoria în acea zi). Fătuca, dulcică foc, mi-a mărturisit că-i place foarte mult de Israel sau israelieni (nu mai știu exact). În orice caz am rămas.

A doua zi am vizitat castelul și catedrala (loc vestit de pelerinaj, ignorat de mine până atunci), m-am delectat cu gastronomia locală (restaurantul hotelului fiind unul de tradiție franconă, plin ochi în weekenduri de germani de pe peste tot, inclusive motocicliști tatuați dar civilizați ba chiar simpatico) gastronomie care are exact ce-mi place mie (păstrăvi, cârnați excelenți, bere foarte bună, dar mai slabă decât în Belgia, și multe alte minuni din astea).

Am plecat mai departe, continuând către alte castele, dar jurându-mi să revin după un an ca să profit de simpatia localnicelor pentru noi, semiții. Vreau să zic din punct de vedere gastronomic.

Trebuie știut că, deși „Elveția Franconă” se află, în mare parte, în nordul Bavariei (ca administrație), istoric, etnic și lingvistic vorbind ne aflăm în Franconia Orientală și de Sus, teritoriu alipit Bavariei de ocupantul francez în persoana lui Napoleon întâiul (fără comentarii), care și-a atras „simpatia” istorică a localnicilor pentru vecii vecilor.

Anul următor am poposit pentru mai multe nopți la Gößweinstein, de astă-dată la Hotelul garni Regina, clădire nouă de la extremitatea de vest a localității, unde o familie foarte de treabă îți face șederea o adevărată plăcere, începând de la condițiile de cazare, micul dejun copios, cafeaua excelentă (o cafea exact cum o vrem noi cei care publicăm și iubim site-ul boncafe.ro), amabilitatea gazdei (pe atunci Regina și acum fiica ei Hildegard Zimmerer, care sunt foarte prevenitoare și gata să-ți indice ce ai de văzut în întraga regiune) și terminând cu facilitățile de plată conferite oaspeților hotelului. Familia mai deține un hotel, mai vechi dar foarte pitoresc dotat cu un restaurant gourmé, plasat chiar în centru vis-àvis de catedrala franciscană. Acest din urmă hotel (la mare concurență cu cel la care trăsesem cu un an în urmă) este administrat de sora lui Hildegard, o fata de aur, la fel de pregătită, erudită și rafinată ca și mama și sora ei.

La îndemnul gazdelor noastre, care de-a lungul anilor ne-au devenit buni prieteni, am vizitat o mulțime de obiective turistice și culturale, tărâmuri de basm și colțuri de natură de excepție, care împodobesc Elveția Franconă.

Însuși orășelul Gößweinstein se află în mijlocul pădurii francone pe șoseaua federală B470 (pădure delimitată de un triunghi de autostrăzi cu vârful în jos spre sud și unind orașele Nurnberg, Bamberg și Bayreuth. Pădurea se prelungește însă și la nord de axa Bamberg – Bayreuth).

La doi pași se află Pottenstein, un târgușor colorat cu celebra sa grotă cu stalactite și stalacmite, cu păstrăvăria cu afumătorie, unde se poate cumpăra bere și păstrăv afumat la botul calului, un parc de distracții și orașul de sus, suspendat pe o stâncă în mod extrem de spectaculos.

Gößweinstein-ul se află pe valea Wiesent-ului (Wiesental în germană), un curs de apă foarte pitoresc, încadrat de citadele și castele cocoțate pe stânci împădurite și străpunse de peșteri.

Pe râu se poate face caiac, se poate pescui (pe prietenul nostru pescar îl întâlnim de fiecare dată când mergem la colțul nostru de picnic de pe malul râului pe la orele prânzului). Duminica un tren cu locomotivă cu aburi plimbă turiștii de-a lungul râului, iar eu fac poze pe lunca plină de creaturi din cele mai diverse.

Ca să nu mai amintesc de culorile magnifice ale toamnei cu care se-mbracă pădurea în toate nuanțele de roșu și ruginiu tot astfel cum iarna zăpada abundentă, pe aceste meleaguri, împodobește castelul, catedrala cât și peisajele forestiere, în general, cu o splendidă mantie argintie, Gößweinstein fiind o locație ideală pentru sărbătorile de iarnă (gazdele noastre organizează an de an serile festive de Crăciunul și Anul Nou la hotelul din centru, numit Krone, într-o atmosferă de neuitat și o gastronomie remarcabilă, stropită cu vinurile francone de excelentă calitate, deși eu prefer cidrul (numit aici vin de mere, băutură tradițională franconă, acidulată și reconfortantă, ideală cu cârnații de Nurnberg sau Frankfurt).

Între castele se remarcă Burgul Rabenstein cu a sa falconerie și Rabeneck, la care se ajunge pe șoseluțe în excelentă stare, de-mpânzesc ca o plasă de păianjen padurea franconă șerpuind de-a lungul cursurilor de râuri și a poienelor de maci.

Tot pe astfel de drumuri de basm se poate ajunge la Bayreuth, vizitând în drum castelele Fantesie și Sanspareil (cu teatrul său de vară din mijlocul pădurii) și gradinile lor atent îngrijite dar încadrându-se la perfecțiune și foarte accesibile în același timp în pădurea aparent sălbatică.

La Bayreuth trebuie neapărat vizitate castelele sale, între care se numără Ermitajul și gradinile sale, Opera (aflată zid în zid cu Sinagoga mare) și care găzduiește periodic celebrul și exclusivul festival Wagner, dar, mai ales, cafeneaua operei unde am căpătat obiceiul să ne delectăm cu tot felul de bunătăți în fiecare vara de zece ani încoace, la mare „concurență” cu cofetăria Reber din Bad Reichenhal, celebra făuritoare de ciocolată Mozart.

Personalul ne cunoaște deja, ca dealtfel în multe locuri ca   acesta. Nici restaurantul italian de peste drum nu-i de lepădat.

Celălalt mare oraș de care am pomenit este Bamberg, o „carte poștală ilustrată” în mărime naturală, cu a sa primărie, dom, grădină de trandafiri a castelului Rezidenz, mânăstirea Sf. Mihai, berării celebre și expoziții de flori, printre altele (noi preferăm una din berării și gelateria italiană de pe podul de la intrarea în primărie.

La periferia orașului Bamberg se află un frumos castel (Seehof) cu o și mai frumoasă gradină, care merită vizitată.

Tot în apropiere și pe drumurile care-mpânzesc pădurea se mai află Buttenheim – satul natal al lui Levi Strauss, celebrului co-creator al blue-jens-ilor– unde se pot vizita muzeul memorial Levi Strauss aflat în casa unde acesta s-a născut, domul, fabrica de bere Saint Georgen (excelentă bere, mai ales berea care poartă numele lui Levi, o creație remarcabilă) și, în afara satului, la liziera pădurii, cimitirul evreiesc, unde se află și mormântul tatălui lui Levi.

În continuare putem ajungela Heiligenstadt, unde se mănâncă excelent și se poate vizita castelul Greifenstein care surplombează localitatea, castel rămas în posesia familiei Stauffenberg, alături de alte trei castele în Germania, veche și celebră familie romano-catolică de nobili războinici, care au dat pe unul din ofițerii care au atentat la viața lui A. Hitler (Claus Schenk Earl von Stauffenberg) și de la urmașii căruia am înțeles câte ceva despre ce și cum a fost în Germania anilor ’30-’40 ai secolulul trecut, cât de mult au fost acolo detestați naziștii, francezii și rușii și ce părere bună le-au făcut trupele americane eliberatoare în ’45 (SS-ul rechiziționase castelul pentru comandamentul lor regional, aruncându-i în temniță pe proprietari, iar americanii au preluat și ei castelul pentru cartierul lor general redându-l în cele din urmă proprietarilor de drept înpreună cu tot ce se afla în el, aproape nimic nu lipsea, ceea ce i-a impresionat teribil pe grofii de Stauffenberg. Numai cărțile vechi și foarte rare valorează o avere.

Tot pe acolo se poate vizita cetățuia orășelului Waischfeld cu a sa ceainărie și vedere panoramică.

Ceva mai departe, la nord de axa Bamberg – Bayreuth, se află orășele extrem de pitoreși cu castele, citadele și fabrici de bere, între care se numără:

Kronach cu a sa fortărața – de vizitat neapărat.

Kulmbach, unde se face o bere excelentă, cu-a sa fortăreață Plassenburg (de unde am cumpărat un set special de pahare având marcate pe ele cantitatea „înghițiturii optimale” de bere).

Coburg cu a sa Veste (citadelă din vârf de deal) și al său castel princiar (din centru) de vizitat neapărat, castele unite printr-un parc în pantă de excepție.

De vizitat restaurantul tradițional Goldenes Kreuz, unde se bea berea cu-același nume, special fabricată pentru el de câteva secole încoace – o bere cu un gust special, un „must” pentru amatorii în materie.

De o parte și de alta a șoselei către Coburg se află două mânăstiri: Prima este centrul franciscan din pădurea franconă – Mânăstirea celor 14 sfinți – „Basilika Vierzehnheiligen” (lăcaș superb, cu un interior de te lasă cu gura căscată și cu o legendă foarte frumoasă, refăcut în sec XVIII, ca dealtfel o mare parte din monumentele Franconiei, de arhitectul de geniu Balthasar Neumann și încadrat de magazine și localuri unde se poate bea berea Nothelfer, fabricată la braseria Trunk a mânăstirii).

De cealaltă parte se află o altă mânăstire, numită Benz, care este în principal un centru de perfecționare a ministerului apărării german și NATO, dar care găzduieșete și evenimente culturale (biserica se poate vizita) și, ce mi-a plăcut mie este restaurantul, unde se mănâncă excelent, la prețuri ridicol de scăzute.

La sud de Gößweinstein se poate vizita orașul Nurnberg, cetatea sa, centrul deosebit de pitoresc și unde se mănâncă celebrii cârnați locali cu salată de cartofi cum doar în armatăla Ploieși am mai gustat și se poate face și un shoping rezonabil.

La est este de vizitat Wurzburg (palatul Rezidenz, cetatea, domul și multe altele).

Iar dacă tot vorbim de bere, d-apoi eu am avut privilegiul să mă delectez cu bere la mânăstirea Weltenburg (de pe valea Dunării) – cea mai veche braserie monahală din lume, datând din 1050, cât șila Freisen(lângă aeroportul munchenez) la cea mai veche braserie laică din lume, care prepară elexirul brun de prin 1040, celebra în toată lumea bere WeihenStephan (tot cu origini monahale până la urmă).

Pe  scurt este vorba de un tărâm de basm, unde am luat obiceiul să ma relaxez 5-6 zile la sfârșitul excursiilor mele europene și pe care-l recomand cu toată căldura iubitorilor de cultură, natură, relaxare, frumos și gustos.

Și dacă sunteți amatori, nu există o regiune mai potrivită pentru plimbări cu bicicleta în sânul naturii decât Elveția Franconă!

O serie de ilustrații la textul postului se gasesc după textul în engleză – Vizionare plăcută!

Deasemenea trebuie neapărat să continuați cu lectura următorului post în care e vorba de romanul care mi-a fost inspirit de vacanțele în Franconia: „Oamenii aceia” – the making off

My holidays in Franconian Switzerland (Fränkische Schweiz)

It was in 2004. I planned to do a tour on the “castles road” – a sequence of medieval objectives, the majority located in Germany today, and which we’ll describe in another post dedicated to this fairytale route crossing also the “Romantic Road” and that of cuckoo clocks.

At one point I left Munich to Nurnberg with the intention to spend the night somewhere north of the latter. Because it was a matter of only one night there I hadn’t made reservation, as usual, and so started our little “adventure ” … I drove half an hour through villages north of Nurnberg without finding anything, not a Zimmer , hostel, hotel or something alike. Remembering that one of the castles to visit is in Gößweinstein I went to and entered the first hotel met once inside the gates.
Patron asked the maid to take me to see how the room is to decide whether I stay there or not (she did not know I did not have power to resume the trip that day). The maid told me that she really like Israel or Israelis (can not remember exactly). In any case I took the room.
The next day we visited the castle and cathedral, famous place of pilgrimage, ignored by me until then, I enjoyed the local cuisine , (the restaurant is one of Franconian tradition and is exactly what I like – trout, sausages, excellent beer and many other wonders.
I moved on to other castles , but swearing me to return to profit locals sympathy for us Semites. I mean from the gastronomical point of view.

Though Franconian Switzerland is located in northern Bavaria (as administration) , historically, ethnically and linguistically we are in Oriental and Upper Franconia, witch the French occupant, in the person of Napoleon, joined to Bavaria (without comments).

Next year we stopped for several nights in Gößweinstein , this time at the Hotel garni Regina, new building at the western extremity of the village, where a really nice family makes your stay a pleasure, from the accommodation, hearty breakfast, excellent coffee, courtesy of hosts (then Regina and now her daughter, Frau Hildegard Zimmerer), which are very preventers and ready to show you what you have to see in its entire region) and ending with the payment facilities granted to hotel guests. The family owns also an older but very picturesque hotel, named Krone who features a gourmet restaurant and is located right in the center of the little town just across the street from a famous Franciscan cathedral. This last hotel is managed by the sister of Hildegard, a golden girl, as prepared, erudite and refined as her sister.

At the recommendation of our hosts, who over the years became our friends, I visited a lot of sights and cultural realms and fairytale exceptional corners of nature that adorn the Franconian Switzerland.

Gößweinstein town itself is in the middle of the Franconian forest on the federal road B470 (forest highway bounded by a triangle pointing down south and uniting the cities of Nuremberg, Bamberg and Bayreuth. However the Forest extends northern of the axis Bamberg- Bayreuth).

Two steps from Gößweinstein is Pottenstein, a colorful small town where there is, among other objectives, a famous cave with stalactites and stalagmites, a trout smokehouse where you can buy beer and smoked trout, a water park and the upper city, suspended on an extremely spectacular rock.

Gößweinstein is located on the Wiesent’s river valley (Wiesental in German), a very scenic stream, framed citadels and castles perched on wooded cliffs pierced by caves. River kayaking can be done , you can fish (our fisherman friend we meet whenever we go to our corner riverside picnic at noon). Sunday a train locomotive tourists running along the river, where I took pictures on a meadow full of various creatures.

Not to mention the magnificent colors of autumn forest they get dressed in all shades of red and rust as well as the winter abundant snow of this region , witch adorns the castle , the cathedral and the forest landscapes in general with a splendid silver robe. Thus Gößweinstein is an ideal location for winter (our hosts organizes every year festive evening of Christmas and New Year at the Krone hotel in the center, in an unforgettable atmosphere and outstanding cuisine sprinkled with excellent quality Franconia wines, although I prefer cider (here called apple wine, traditional Franconian drink, acidic and refreshing, perfect with Nuremberger and Frankfurter sausages.

Between the region castles stands Burg Rabenstein with its falconery and Burg Rabeneck, which can be reached by road in excellent condition, witch spread on like a spider web the Franconian forest snaking along the courses of rivers and glades of poppies.

On such fairy roads can be reached the town of Bayreuth, passing near in your way and visiting castles like Fantasia and Sanspareil (with it’s summer theater in the middle of the forest) and their carefully maintained gardens but fits to perfection and very accessible while in the apparently wild forest.

At Bayreuth it’s a must to visit few castles, among which the Hermitage and its gardens, the Opera, which is wall to wall with the Great Synagogue and regularly hosts the famous and exclusive Wagner festival, but especially the opera café where I got the habit to enjoy all sorts of goodies every summer for ten years now, in a big “competition” with confectioner Reber in Bad Reichenhal, the famous Mozart chocolate maker.
The staff knows us already, as is the case in many places like this. The Italian restaurant across the street is not bad either .

The other big city I’ve mentioned is Bamberg, a real “picture card”, with its town hall, dome, Rezidenz castle rose garden, the monastery of St. Michael, famous beer gardens and flower exhibitions, among others (We do prefer one of the pubs and the Italian gelateria on the bridge at the entrance to the town hall).

On the outskirts of Bamberg there is a beautiful castle (Seehof) with a very beautiful garden, which is worth a visit.

Nearby the Bamberg – Nuremberg highway on the roads that spread the forest is located Buttenheim – native village of Levi Strauss, the famous creator of the blue jeans – where you can visit the memorial museum Levi Strauss found in the very house where he was born, the dome, the Saint Georgen brewery (excellent beer, especially that one named Levi, an outstanding creation), and outside the village, at the edge of the forest, the Hebrew cemetery, where is found the grave of Levi’s father.

Next we get to Heiligenstadt, where you can have a great food and visit the Greifenstein castle witch dominates the town. The castle remained in the possession of the family Stauffenberg, along with three other castles in Germany, ancient and famous Roman Catholic family of noble warriors who gave one of the officers who attempted the life of Adolf Hitler (Claus Schenk von Stauffenberg Earl) and from the followers of which I understood many things about what and how was the Germany of the 30s – 40s of the last century, how much there were hated the French and the Russians and what made ​​them admire liberating American troops in ’45 ( SS requisitioned initially the castle for their regional headquarters, throwing the owners into prison and the Americans took over the castle for their headquarters restoring it finally to the rightful owners with all that was in it, almost nothing was missing, fact that impressed the Stauffenbergs (only the very old and rare books in the castle worth a fortune).

Also nearby you can visit the fortress of Waischfeld (with its tearoom and panoramic view over the village) .

Farther north axis Bamberg – Bayreuth there are extremely pictorial towns with castles, citadels and breweries, among which:
Kronach with his extraordinary fortress.

Kulmbach, where the beer is excellent, with its fortress – Plassenburg (where I bought a special set of glasses having them marked the quantity of the optimal gulp of beer) .

Coburg with his Veste (hilltop citadel) and his princely castle (in the center) necessarily to visit castles joined by a great sloping park.
Also in Coburg there is a traditional restaurant Goldenes Kreuz where you could drink the beer with the same name – specially made ​​for it since a few centuries now – a beer with a special flavor, a “must” for the fans of beer.

On both sides of the road to Coburg there are two monasteries: The first one is the Franciscan center of the Franconian forest – The monastery of the “The Fourteen Holy Helpers” – “Basilika Vierzehnheiligen” (beautiful sanctuary with an inner that leaves you open-mouthed and with a very beautiful legend, restored in the eighteenth century, as in fact most of the Franconia monuments, by the genial architect Balthasar Neumann and framed by shops and pubs where you can drink the Nothelfer beer, witch is manufactured at monastery brasserie, named Trunk).

On the other hand, across the highway there is another monastery called Benz, which is mainly a training center of the German defense ministry and NATO allies, but hosts as well various cultural events

(you can visit always the church) and the excellent restaurant, where you could eat very good food at ridiculously low prices.

South of Gößweinstein you can visit Nuremberg, its citadel. its very picturesque center and eat the famous local sausage with potato salad (as only the Romanian army  I tasted) and you can make a reasonable shopping .

To the east is to be visited Wurzburg (its Residenz palace , the fortress , the cathedral etc.) .

And if we’re talking about beer, then I had the privilege of enjoying the Weltenburg monastery beer ( on the Danube valley) – the oldest monastic brewery in the world, dating from 1050, as well as Freisen (near Munich airport) the oldest secular brewery in the world, preparing the brown Elixir since 1040, the world famous Weihenstephan beer (from monastic origins eventually as well).

In short it is a fairyland where we had customary 5-6 days to relax at the end of my every European trips and that I warmly recommend it to all lovers of culture, nature , relaxation , beautiful and tasty things.

And if you enjoy, there isn’t a region better suited for cycling in nature than Switzerland Franconia!

Here there are some illustrations for the post’s text: